Că lumea s-a înrăit
O spunem de multe ori
Deși răutatea noastră
Se ridică până la nori.
Judecăm și osândim
Fără nici o remușcare
Egoismul și mândria
Calcă suflete în picioare.
Inimile ne sunt reci
Ca niște sloiuri de gheață
Ce bat fără Dumnezeu
Într-o lume fără viață.
Alergăm și ne ostenim
Numai pentru al nostru bine
Nu ne pasă că sunt oameni
Ce nu au pe masă o pâine.
Dumnezeu mult le lipsește
Tinerilor de acum
Mulți din ei se rătăcesc
De al mântuirii drum.
Mii și mii ne adunăm
Unde e slăvit satan
Iar la sfintele Biserici
Mergem doar o dată în an.
Pământul geme și suspină
De necazuri și dureri
Iar noi alergăm după vise
Care duc spre nicăieri.
Un văl de întuneric
Umbrește astăzi omenirea
Că nu mai există milă
Și a murit de tot iubirea.
Că lumea s-a înrăit
O spunem fără să gândim
Că noi suntem lumea
Și că -n ea trăim.
Diavolul prinde putere
Doar prin răutatea noastră
Un zâmbet cald și o vorbă bună
Face lumea mai frumoasă!
AUTOR : DANIELA IBRIȘIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu